Muica, băiete, fusei ieri la benzinărie și văzui un preț care mă făcu să înghit un „Doamne ferește” de toată frumusețea. Și, cum stăteam eu acolo cu portofelul în mână și cu inima strânsă, îmi veni un gând care nu-mi mai dădu pace toată ziua: „Dacă petrolul e așa scump, cât o fi curent ăla pe care-l bea ChatGPT-ul când îi cer o rețetă de sarmale?”
Am venit acasă, am deschis laptopul și am început să sap. Și ce găsii, muică — nu-ți vine să crezi.
Oltenii în America, oltenii în cloud
Mai ține minte cineva filmul ăla vechi cu oltenii care se duseseră în America să sape după petrol? Plecaseră cu traista-n băț, cu curaj de două parale și cu visul de-a deveni milionari peste noapte. Ei bine, muica, în 2026 nu mai sapă nimeni după petrol cu hârlețul. Se sapă după date. Și după curent. Și după cipuri — nu „chipuri” cu mustață, cum am zice noi, ci cipuri de siliciu, de la Nvidia.
Iar oltenii secolului 21 nu mai sunt români săraci cu vise mari. Sunt patru companii americane, trei chinezești, niște arabi cu petrol transformat în centre de date și, pe undeva printre ei, și noi — ăștia mici care scriem prompturi la ChatGPT seara, după ce copiii adormiră.
Zisei „oltenii”, că așa-i mai frumos. Dar de fapt noi toți săpăm. Doar că unii sapă cu miliarde, alții cu un abonament de 20 de dolari.
Cât costă, de fapt, un prompt?
Uite ce aflai, muică. Un studiu din 2024 (Universitatea California, Riverside) arătă că o conversație medie cu ChatGPT — vreo 20-50 de întrebări — consumă cam jumătate de litru de apă pentru răcirea serverelor. Jumătate de litru! Cât o sticlă de apă plată de la magazin.
Și curent? O interogare la ChatGPT-4 consumă cam 10 ori mai mult curent decât o căutare pe Google. Dacă Google folosește ~0,3 Wh per căutare, ChatGPT-4 se învârte pe la 2,9 Wh. Pare puțin? Înmulțește cu miliardul de interogări pe zi. Ajunge la cât consumă un oraș mic. Un oraș, muică, numai ca să întrebăm noi „cum să fac clătite fără ouă”.
Și de unde vine curentul ăla? Nu din vânt, nu din soare — ci, în mare parte, tot din gaze, cărbune și petrol. Iată legătura: cu cât cere AI-ul mai mult curent, cu atât mai scump devine petrolul. Și cu cât e petrolul mai scump, cu atât costă mai mult să antrenezi AI-ul. E un cerc vicios, muică, mai vicios decât cumnatul la parastas.
Petrolul scumpindu-se, AI-ul înmulțindu-se
În 2026, prețul petrolului sparge plafoane. Barilul Brent dansa de la 70 la peste 95 de dolari într-o lună, după ce se întețiseră din nou tensiunile din Orientul Mijlociu. Iar factura de curent, mândră, se ridică și ea ca aluatul în cuptor.
Între timp, Microsoft semnă un contract să repornească centrala nucleară de la Three Mile Island — aia unde fusese accidentul nuclear din 1979. Repet: redeschidem centrale nucleare închise de zeci de ani ca să alimentăm AI-ul. Google cumpără reactoare modulare mici. Amazon, la fel. Meta construiește propria rețea de energie. Oltenii ăștia noi nu mai cer voie — își fac singuri fântâna.
Iar noi, muică? Noi plătim factura la lumină cu ochii în tavan și zicem: „Bă, dar nu folosii eu decât frigiderul și televizorul.” Nu, scumpule. Plătești și ChatGPT-ul vecinului, și imaginea generată de altul în Midjourney, și videoul de pe TikTok făcut cu AI care-ți place ție seara la culcare.
Cine câștigă cursa asta, de fapt?
Aici e partea amuzantă — și tristă. În cursa asta globală după „petrolul secolului 21″, sunt doar vreo 4-5 jucători care contează: OpenAI, Google, Meta, Anthropic, xAI. Plus chinezii — DeepSeek, Alibaba, Baidu. Plus Emiratele Arabe, care-și transformară bogăția din petrol adevărat în bogăție din AI (fondul G42 are deja investiții de zeci de miliarde).
România? Ei, muică, România e undeva prin spate, cu o geantă de cartofi și cu vreo câțiva băieți deștepți care lucrează pentru americani, nu împotriva lor. Avem câteva centre de date, avem UiPath (care nu mai e chiar „românesc” după listare), avem oameni buni — dar nu săpăm la masa cea mare.
Noi suntem, mai degrabă, chiriașii. Folosim ChatGPT, plătim abonamente, cumpărăm laptopuri pe care să ruleze modelele astea. Săpăm și noi, dar săpăm în buzunarul propriu.
Ce poate să facă omul obișnuit?
Nu pot să-ți promit, muică, că răsturnăm mâine ordinea mondială. Dar câteva chestii poți să faci:
1. Folosește AI-ul cu cap. Nu cere ChatGPT-ului să-ți numere literele din „căpșună” de 20 de ori. Fiecare prompt costă apă și curent. Pune întrebări bune, primește răspunsuri bune.
2. Investește în echipamente eficiente. Un laptop modern cu procesor eficient energetic consumă de 3 ori mai puțin decât o rablă veche din 2015. Dacă tot lucrezi remote, hai să nu mai tragem și curent ca o fabrică.
3. Ia-ți un UPS sau un panou solar portabil. Când cade curentul — și va cădea mai des, muica mea, crede-mă — să nu rămâi pe dinafară. Freelancerii care lucrează în cloud sunt primii afectați de orice pană.
4. Citește despre ce se întâmplă. Nu ca să te panichezi, ci ca să înțelegi. Cărțile bune despre AI și cele despre geopolitică nu-s puține. Și nu te costă un reactor nuclear.
Concluzia, pe scurt
Oltenii din filmul ăla vechi plecaseră în America să sape după petrol și se întoarseră cu buzunarele goale și inima plină de povești. Azi, lumea întreagă sapă după AI — și mulți se vor întoarce la fel: cu buzunarele goale și inima plină de promisiuni.
Dar unii se vor întoarce bogați. Ăia care înțeleseră, înainte să se dea alarma, că AI-ul nu-i magie. E petrolul secolului 21. Are un preț, are o geografie, are câștigători și perdanți. Și tu, muică, ești fie unul, fie altul.
Eu zic să fim, măcar, niște perdanți informați. Că dacă tot pierdem, măcar să știm pe ce.
Foto principal: Miguel Cuenca / Pexels
Acest articol face parte din seria „AI și lumea reală” de pe BirouPePlaja.ro — unde încercăm să ținem picioarele pe pământ chiar și când toată lumea zboară în nori artificiali.