În fiecare an în luna mai birourile ANAF se aglomerează. Mai mult decât în alte perioade din an. O fi din cauza freelancerilor? Nu se ştie încă! Cert este că până în 25 mai an de an şi freelancerii trebuie să-şi raporteze veniturile pentru a fi impozitate. Impozitele reprezintă o hârțogărie neplăcută dar care trebuie făcută dacă vrei să poți lucra în liniște.
Dacă aceştia au venituri din străinătate e relativ simplu: completează un formular, aduc cu sine dovadă primirii banilor şi li se calculează un impozit de 16% din câştig. Plata efectivă se face în luna august la caseria ANAF-ului de care aparţine fiecare cu domiciliul. Relativ civilizat şi corect.
Dacă freelancerii au venituri din România se complică toată procedura. Deşi n-ar trebui, nu-i aşa? Atunci când ne raportăm la legile europene mai avem o şansă să ieşim neșifonați. Când vine vorba de legile fiscale/financiare româneşti, te apucă durerea de cap - şi nu degeaba! Haideţi să vedeţi şi de ce…
Se dă următoarea situaţie:
- Începi să lucrezi pe o platformă de freelancing
- Îţi găseşti un client român cu care lucrezi bine la mai multe proiecte
- Se stabileşte o legătură directă între părţi
- Începi să lucrezi în afară platformei (platformele descurajează această practică - este în defavoarea lor; obligă freelancerul să intre într-o zona gri sau ilegală în anumite ţări)
- Clientul plăteşte cinstitit, freelancerul munceşte cinstit, dar nu fac un contract scris. Se limitează la un agreement verbal.
- Clientul îi cere freelancerului la un moment dat să îşi facă PFA, acesta nu poate să-şi facă (deloc sau nu foarte rapid).
- La termenul stabilit de legea românească freelancerul vrea să-şi plătească impozitele către stat.
- Deşi se duce cu formulare, anexe şi extrase de cont - nu poate face acest lucru pentru că nu e înregistrat că PFA, nu există contract între părţi şi nici angajament cu normă parţială de muncă
Ce faci dacă vrei să munceşti şi să fii sub acoperirea legilor româneşti aşa incomplete şi trunchiate cum sunt ele?
- Când ai un client român semnează un contract cu el. Dacă el e firmă şi tu persoană fizică n-o să-i convină lui. Dacă găseşti un client român dispus să-ţi facă contract ca persoană fizică cu normă parţială de muncă - păstrează-l. Te ajută să lucrezi în mod legal şi clientul îţi va vira lunar impozitul către stat.
- Dacă eşti PFA poţi semna contractul cu clientul şi poţi raporta câştigurile la ANAF dar nu-ţi mai convine ţie, pentru că tu te alegi cu munca şi statul cu câştigul. Totuşi, dacă ai mare capacitate de muncă şi ai deja organizată o agenţie online merită să-ţi asumi riscurile şi dările unei organizări juridice (PFA sau SRL; dacă eşti o persoană tânără, există şi anumite scutiri de impozite - foloseşte-te de ele).
- Ca să nu-ţi mai baţi atâta capul cu legile româneşti poţi să-ţi duci clienţii români pe platforma de freelancing, ei să te plătească online via platformă şi tu să raportezi câştigurile că fiind din sursă externă (aşa şi sunt - platforma îţi va furniza un raport contabil). Dar, platforma te va taxa pentru orice bănuţ câştigat şi sumele variază de la o platformă la alta. Unele nu-s deloc mici sau se modifică atât de des încât nu le mai poţi monitoriza şi contabilitatea ta e serios afectată.
Tu ai găsit vreo soluţie mai bună? Spune-ne-o şi nouă!